miercuri, 30 decembrie 2009

Temele pentru a doua notă din semestrul întâi

Temele pentru a doua notă din semestrul întâi ajung fatalmente prea târziu pentru a mai putea fi rezolvate în vacanţă. Problema lipsei de timp este, din păcate, în ceea ce mă priveşte, reală. Pentru a fi măcar acum eficient, voi trece colorat diferit fiecare temă pentru fiecare clasă în acelaşi articol.

Aşadar, pentru clasa a IX-a, la Colegiul Sf. Sava şi Liceul Tonitza, a doua temă constă în:

realizarea a şase (6) scheme compoziţionale pentru şase (6) imagini pe care le veţi primi la oră, în a doua săptămână de dupa vacanţă. Schemele, exersate şi la oră, trebuie să se apropie cât mai mult de cele desenate de Charles Bouleau, aşa cum le vedeţi într-un articol mai jos. Testul este notat cu trei (3) puncte din oficiu. Fiecare imagine echivalează cu un punct, iar ultimul punct reprezintă definiţia compoziţiei, pe care o găsiţi fie în manual, fie în caietul de notiţe.

Pentru clasa a X-a:

Testul la clasa a X-a, va consta în compararea a două imagini diferite, aparţinând unor epoci, curente sau mişcări opuse. Imaginile vor avea şi puncte comune, ca de pildă, tema, compoziţia sau genul. Al doilea punct al testului va fi reprezentat de o întrebare surpriză despre un tablou celebru, al cărei scop este să facă o statistică despre modul de percepţie asupra unei imagini considerată uzată de excesul de reproduceri, de publicitate. Testul cu ambele puncte este rezervat pentru Liceul Tonitza. Elevii de la Sf. Sava vor avea de rezolvat numai cel de-al doilea subiect. Notarea presupune patru (4) puncte din oficiu.

Pentru clasa a XI-a G de la Colegiul Naţional Sf. Sava:

Pentru început, rămâne valabilă prima temă a ferestrelor oarbe. Fotografiile, în format digital, le puteţi trimite şi la rsnnt [at] yahoo.com, întrucât nu vom mai face momentan proiecţii la oră. Calculatorul are o problemă tehnică gravă care trebuie remediată în curând. Prima întâlnire o vom face deci într-o sală de clasă obişnuită. Pentru a doua notă va trebui să identificaţi stilistic douăzeci de imagini, după stilurile studiate la oră: brâncovenesc, neo-românesc, eclectic, totalitarist. Testul, rezervat pentru a doua săptămână de după vacanţă, se va da în cabinetul de educaţie plastică.

Pentru clasa a XII-a G de la Colegiul Naţional SF. Sava:

Deoarece frecvenţa orelor şi a elevilor a fost în primul semestru foarte redusă, reamintesc prima temă: inventaţi un cuvânt nou! Cuvântul, poate fi format din alte cuvinte, întors pe dos, răstălmăcit, anagramat (vezi anagramă) sau să numească un fenomen sau lucru nou. Rezolvarea temei se va face sub forma unui text care se va întinde pe maxim o pagină A4. Acest text trebuie să conţină o explicaţie, un raţionament al felului în care a apărut acest cuvânt sau o etimologie. Puteţi de asemenea să încercaţi să-l folosiţi în mai multe contexte, pentru exemplificare. Se vor nota cu nota maximă lucrările originale şi convingătoare.
A doua temă va fi o recenzie despre unul dintre filmele vizionate până acum ( O călătorie spre Lună de Georges Méliès şi respectiv Puştiul de Charles Chaplin). Vezi recenzie: RECÉNZIE s. f. scurtă prezentare cu caracter critic apreciativ a unei lucrări literare sau științifice, a unui spectacol, a unui concert, a unor opere de artă plastică etc. (germ. Rezension, it. recensione) : http://dexonline.ro/search.php?cuv=recenzie. Voi posta curând şi lista de filme programate pentru curs, pentru a putea recupera voi înşivă atunci când nu reuşiţi să vedeţi filmul în clasă.


ALTERNATIVĂ: CEI CARE DORESC ÎN CONTINUARE SĂ VIZITEZE O GALERIE DE ARTĂ CONTEMPORANĂ, VOR PREZENTA FIŞA DE VIZITARE ÎN SCRIS, AŞA CUM A FOST CERUTĂ. DACĂ NU VIZITAŢI O GALERIE DE ARTĂ CONTEMPORANĂ, VEŢI FACE O FIŞĂ CU DATE DESPRE VIAŢA ŞI OPERA A TREI (3) ARTIŞTI CONTEMPORANI DIN URMĂTOAREA LISTĂ: FRANZ ACKERMANN; DARREN ALMOND; MATTHEW BARNEY; COSIMA VON BONIN; CANDICE BREITZ; GLENN BROWN; MERLIN CARPENTER; MAURIZIO CATTELAN; SYLVIE FLEURY; ELLEN GALLAGHER; FELIX GONZALES-TORRES; ANDREAS GURSKY; DAMIEN HIRST; CARSTEN HOLLER; GARY HUME; MIKE KELLEY; RACHEL KHEDOORI; ANISH KAPOOR; JEFF KOONS; ZOE LEONARD; WON JU LIM; MARIKO MORI; SARAH MORRIS; VIK MUNIZ; YOSHIMOTO NARA; SHIRIN NESHAT; ERNESTO NETO; CHRIS OFILI; GABRIEL OROZCO; LAURA OWENS; TAKASHI MURAKAMI; JORGE PARDO; MANFRED PERNICE; ELIZABETH PEYTON; NEO RAUCH; UGO RONDINONE; CINDY SHERMAN; THOMAS STRUTH; WOLFGANG TILLMANS; LUC TUYMANS; PAE WHITE; LEE BUL; TOBIAS REHBERGER; GABRIEL KURI; RITA MCBRIDE; PEPON OSORIO; BRIAN JUNGEN; JAMES LEE BYARS; RICHARD LONG; TONY CRAGG; ANTHONY GORMELY; DALE CHIHULY; ROMAN SIGNER; JANNIS KOUNELLIS; MARIO MERZ; CAI GUO-QIANG; INIGO MANGLANO-OVALLE; JAN FABRE; E. V. DAY; BEVERLY SEMMES; JANA STERBAK; YINKA SHONIBARE.

În text este obligatorie menţionarea sursei de informare, fie ca e vorba de cărţi sau internet. Informaţiile vor fi verificate.

Vă doresc tuturor un An Nou plin de imaginaţie!
prof. Bogdan Teodorescu

www.modernism.ro

Accesaţi http://www.modernism.ro/ pentru a intra în contact cu arta contemporană românească. Site-ul se recomandă ca tabloid de artă şi stil, iar eu îl recomand ca alternativa cea mai comodă de a te pune în temă cu evenimentele din arta contemporană, întrucât proiectul nostru despre galeriile de artă contemporană din Bucureşti nu a avut succes total, mai ales la Liceul de Artă. Promit ca în curând să postez pe blog un raport al acestor vizite, care în ciuda aspectelor nesatisfăcătoare, dacă vorbim şcolăreşte, a dezvăluit şi multe faţete interesante.
Pe www.modernism.ro puteţi urmări articole, clipuri şi artişti. Puteţi de asemenea să vă înregistraţi la newsletter pentru a primi noutăţi direct în inbox. Tot aici găsiţi o listă cu galeriile de artă contemporană şi linkurile către ele. Site-ul va ramâne link permanent pe acest blog, cu titlul Artă contemporană românească, la de pe raft, alături de celelalte linkuri.

1. În imagine: o lucrare semnată Adrian Ghenie, căreia însă nu am reuşit să-i găsesc coordonatele. Pe un site străin lucrarea poartă numele Crawl under the Desk şi l-am lăsat ca atare. Adrian Ghenie s-a născut în 1977 şi locuieşte şi lucrează la Cluj şi Berlin. Actualmente poate fi vizitată prima expoziţie personală a artistului, găzduită de Muzeul Naţional de Artă Contemporană ( http://www.mnac.ro/ ), care se va închide pe 14 februarie 2010.

marți, 29 decembrie 2009

GOTTARDO NORD

Urmăriţi acest scurt metraj marca fb 1 visuals, unde obiectele par să se desfăşoare într-un spaţiu miniatural asemenea machetelor cu trenuleţe, devenite pentru unii, adevărate pasiuni. Totul este până la urmă un eseu despre spaţiu.

duminică, 27 decembrie 2009

Geometria secretă a pictorilor -Studiu despre compoziţie

>>Coperta franţuzească a cărţii lui Charles Bouleau, Geometria secretă a pictorilor, ed. du Seuil, 1963. Cartea are şi o variantă românească: ed. Meridiane, Bucureşti, 1979


Volumul reprezintă unul dintre cele mai citate studii despre compoziţie în arta bidimensională (pictură şi desen) şi dezvăluie rigoarea unor lucrări unde armonia pare doar intuiţie. Fac excepţie desigur, operele renascentiştilor, a neoclasiciştilor din sec. al XIX-lea, cât şi orice lucrare ce face parte dintr-un curent dominat de un caracter raţional (de desen).
Schemele compoziţionale oferă o imagine coerentă şi convingătoare despre modul de organizare a spaţiului plastic, confirmând ştiinţa pictorilor de a transmite imagini puternice.
________________________________________________________________________________________

Ilustraţiile tablourilor lui Pieter Bruegel şi respectiv, Paul Cézanne arată cu claritate modul de decriptare al lui Bouleau. Traseele sunt descrise ferm şi, la fel ca în primul caz, dublate cu o altă culoare pentru a face diferenţa între liniile mai importante şi cele dintr-o schemă secundară. Desigur, aceste scheme sunt construite conform unor calcule cu oarecare precizie, trecând de faza observaţiei directe.


Prezentarea studiilor lui Charles Bouleau are ca scop nu doar să îi lămurească pe elevii din clasa a IX-a, dar să şi ofere o soluţie la felul în care se poate construi o schemă compoziţională cât mai în acord cu intenţia pictorilor. Reamintesc că rare sunt cazurile unde pictorii să-şi fi construit dinainte o schemă compoziţională. În Renaştere, dar şi în Antichitate, geometria era modalitatea curentă de a aborda spaţiul plastic, totuşi modul de construcţie a spaţiului era diferit de aceste scheme, aşa cum o demonstrează de pildă Închinarea magilor de Leonardo da Vinci, rămasă nefinalizată. Acolo se poate observa o abordare ştiinţifică a spaţiului, însă diferită de ceea ce ne oferă Charles Bouleau.

Prima variantă descrie un exemplu tipic pentru o compoziţie dinamică şi deschisă. Sunt uşor de observat liniile oblice, trasate cu galben şi în plan secund, cu roşu. Aceste axe dau caracterul dinamic al lucrării, uşor de observat şi în absenţa picturii. Schemele compoziţionale pot fi aplicate atât la lucrările figurative (cu personaje sau elemente care păstrează o legătură cu formele din realitate), cât şi la cele abstracte (unde nu se pot recunoaşte forme naturale, dar apar semne, urme sau figuri şi corpuri geometrice). Tabloul aparţine lui Pieter Bruegel cel Bătrân (c. 1525 -1569) şi se numeşte Parabola orbilor, ulei pe lemn, 86 X154 cm, fiind datat în 1568. Lucrarea se află la Napoli în Muzeul Capodimonte.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

În a doua imagine e uşor de ghicit o compoziţie statică şi închisă, în care se suprapun trei triunghiuri sau piramide, forme stabile, echilibrate. Piramida este cea mai populară formă sub care se organizau compoziţiile renascentiste, reflex al unei gândiri dominate de simţul echilibrului şi al propoţiei. Preferinţa lui Paul Cézanne pentru geometrie este binecunoscută atât prin lucrările sale, unde se relevă un reflex al simplificării sau descompunerii geometrice, dar şi prin declaraţiile sale scrise. Aceste principii vor încuraja apariţia cubismului.

Şi în cubism va rezista o preferinţă pentru organizarea riguroasă a spaţiului, mai ales în faza analitică. Totuşi, artiştii cubişti nu vor rămâne ataşaţi compoziţiei statice şi vor dezvolta un stil (mai) dinamic, datorat tectonicii maselor unghiulare ale obiectelor descompuse în faţete. Lipsa dinamismului din Jucătorii de cărţi a lui Cézanne este efectul intersecţiilor în unghiuri drepte ale traseelor compoziţionale verticale şi orizontale, dar şi al opoziţiilor liniilor oblice, care formează astfel triunghiuri sau piramide cu baze solide, foarte stabile.
Nu trebuie confundate laturile oblice ale piramidelor cu oblicele dinamice din compoziţii precum cele ale lui Bruegel. Traseele compoziţionale dinamice dau senzaţia mişcării, a dezechilibrului, părând că se vor prăbuşi, în timp ce la o piramidă, oblicele laterale se sprijină una pe cealaltă, iar ambele pe o bază bine aşezată.
O alternativă pentru axele oblice, sugerând mişcarea, este forma de S sau spirala, prezente mai ales în lucrările baroce (secolul al XVII-lea).

Compoziţia, nota bene este o structură geometrică după care se organizează spaţiul plastic. Ea nu se referă la culori, astfel încât o compoziţie închisă poate fi pictată în culori foarte luminoase, precum şi o compoziţie deschisă poate fi colorată foarte închis, ca în exemplul reproducerii după Bruegel (mult mai închisă ca originalul). Pentru mai multe lămuriri recomand manualul.

Numărul de aur


Geometria secretă a pictorilor
Numărul de aur

Etimologic, cuvântul simetrie desemnează proporţia justă (din grecescul sun, cu şi metron, măsură), un acord între mai multe părţi. La grecii antici, acest cuvânt se aplica de asemenea şi naturii care trebuia să fie armonioasă, regulată, echilibrată ...simetrică.


Actualmente, concepţia care asociază simetria, ordinea şi armonia, a cedat locul noţiunii de invariantă (invariabilă): simetria este astăzi o proprietate de invariantă în raport cu o posibilă mişcare.

PROPORŢIA

Termenul de proporţie ilustrează un concept matematic care aparţine moştenirii greceşti şi a cărui aplicabilitate se extinde la toate cunoştinţele cuantificabile.

Proporţia este echivalentul a două rapoarte între mărimi omogene;compusă esenţialmente din patru termeni, al doilea şi al treilea numiţi mijlocii sau medii prin opoziţie faţă de extreme. Când ambele medii sunt egale, proporţia nu oferă mai mult de trei termeni a căror ordine înfăţişează o progresie.


Calculul intervalelor nu procură neapărat expresii raţionale; asemenea diagonalelor pătratului, secţiunea de aur este din punct de vedere aritmetic, iraţională; este vorba de propoţia continuă prezentă în împărţirea unui segment şi jumătate şi extrema dreaptă, precum a/b=(a+b)/a. Valoarea raportului a/b care satisface condiţia precedentă este invariabil (1+rac5)/2, fiecare : 1,618034...


Totul este ordonat conform numărului doctrinei pitagoriciene, unde esenţa realităţii fizice se identifică cu numărul raţional iar frumuseţea comportă căi aritmetice; convingere sprijinită pe descoperirea că raporturile numerice simple exprimă intervalele muzicale (octavă, chintă, cuartă), natura părând a răspunde gândirii matematice.


Legile numerice ale frumuseţii acustice au fost generalizate pentru toate reprezentările, pitagorismul dominând speculaţiile asupra armoniei naturii şi produselor artistice. Astronomia s-a armonizat (cf. muzica sferelor) şi inspirându-l în acest fel chiar şi pe Kepler (Johannes Kepler, matematician, astronoim şi naturalist german al sec. al XVI-lea) . Întâlnim în două dintre cele cinci corpuri numite platoniciene, raportul secţiunii de aur care va fi utilizat în Evul mediu în câteva dintre proiectele câtorva edificii.

Pentru Vitruviu, Proporţia este raportul pe care orice operă îl are cu părţile sale, şi acela pe care îl au separat, comparativ cu totul, urmând măsura unei anumite părţi. În acelsşi fel, în corpul uman, există un raport între cot, picior şi palmă, degetul şi alte părţi, astfel că în lucrările care ating perfecţiunea, un element poate da o imagine asupra ansamblului [...]. Modul de ordonare al unui edificiu consistă în proporţia care trebuie atent urmărită de arhitecţi. Or, proporţia depinde de raport, pe care grecii îl numeau analogie; şi tot prin raport trebuie să înţelegem şi subordonarea măsurilor la moduli în tot ansamblul operei, prin care toate proporţiile sunt reglate;căci niciodată vreo construcţie nu va putea fi ordonată, dacă nu are aceste raport şi proporţie şi dacă toate părţile nu sunt, unele în raport cu celelalte, aşa cum sunt cele ale corpului unui om frumos. Teoria aritmetică a corpului propoţionat a fost o referinţă constantă pentru adepţii armoniei universale.

Câteva apropieri ale unei estetici fondate pe idei biologice s-au putut vedea în expresii precum: modul de inserţie al frunzelor pe o ramură, spirala anumitor cochilii, proporţiile corpului uman... Asocierea frumuseţii cu organicul şi numărul răspundea unei exigenţe a justeţii; frumosul formal apărea mereu ca inexplicabil just.



Revelat fiecărei epoci sau curent de gândire, proporţia este argumentul primordial care validează un mod de reprezentare şi orice atitudine ataşată de obiectul său. Astfel, în gândirea umanistă a Renaşterii, omul este imaginea lui Dumnezeu.


Inspirat de un articol de Boudon Philippe, arhitecte D.P.L.G.,pentru l'E.U.*

*traducere de Bogdan Teodorescu

Bibliographie (în franceză) Le Nombre d'or

FUNCK-HELLET C. De la proportion , Paris 1951
KLEIN R. & GUILLERME J. «L'Esthétique mathématique», in Sciences, no26, 1963
LORGUES C. «Les Proportions du corps humain d'après les traités du Moyen Âge et de la Renaissance», in L'Information d'histoire de l'art, mai-juin 1968
BORISSAVLIÉVITCH M. Le Nombre d'or et l'esthétique scientifique de l'architecture
2e éd. rev. et augm., Paris 1963
BOUDON P. Sur l'espace architectural. Essai d'épistémologie de l'architecture, Paris 1971; Richelieu, ville nouvelle, Dunod, Paris 1978; De l'architecture à l'épistomologie, la question de l'échelle, PUF, Paris 1991
CHOISY A. Histoire de l'architecture, éd. rev. et corr., 2 vol., Paris 1943
GHYKA M.C. Esthétique des proportions dans la nature et dans les arts
Paris, 1927, rééd. Monaco 1987; Le Nombre d'or; rites et rythmes pythagoriciens dans le développement de la civilisation occidentale, 2 vol., Paris 1931, rééd. 1978
LE CORBUSIER Le Modulor, Paris, 1950
LURÇAT A. Formes, composition et lois d'harmonie, 5 vol., Paris 1953-1957
VIOLLET-LE-DUC «Proportion» et «Échelle», in Dictionnaire raisonné de l'architecture française du XIe au XVIe siècle, Paris 1854-1868
VITRUVE Les Dix Livres d'architecture (De architectura)
trad. de C. Perrault, 1673, rev. et prés. par A. Dalmas, Paris 1965

marți, 22 decembrie 2009

KUNISADA la Muzeul Naţional de Artă al României

*Muzeul Naţional de Artă al României, Sălile Kretzulescu
*18 decembrie – 28 martie 2010

Kunisada - un mare gravor al şcolii Utagawa
Gravură japoneză din secolul al XIX-lea

Muzeul Naţional de Artă al României are plăcerea să vă invite *vineri, 18 decembrie, ora 12:00* la vernisajul expoziţiei *Imagini ale lumii trecătoare. Kunisada - un mare gravor al şcolii Utagawa. Gravură japoneză din secolul al XIX-lea, *organizate de Secţia de Artã Orientalã a MNAR, în urma unei minuţioase cercetãri a colecţiei de artã japonezã pãstrate în patrimoniul muzeului.

Curatorul expoziţiei şi autorul catalogului care însoţeşte expoziţia este Carmen Brad, specialist în arta extrem orientală.

Expoziţia reuneşte un ansamblu de şaizeci şi trei de gravuri policrome create de *Utagawa Kunisada* (1786-1865), unul dintre cei mai populari maeştri gravori ai vremii sale, artist deosebit de prolific, desenator şi colorist redutabil.

Discipol al lui Utagawa Toyokuni (1769-1825), cel mai influent membru al şcolii Utagawa, Kunisada îşi consolidează încã din tinereţe o poziţie privilegiatã printre gravorii de notorietate ai epocii, abordând o varietate de teme, dar în special reprezentarea frumuseţii feminine şi a actorilor de teatru kabuki*.*

Kunisada a avut parte de o posteritate artistică sinuoasă, determinată şi de variaţia calităţii gravurilor de-a lungul carierei sale, gravuri adeseori finalizate în colaborare cu numeroşi discipoli.

Ceea ce caracterizează opera sa este extraordinara varietate a subiectelor şi energia creatoare aproape nelimitată, întemeiată pe respectul tradiţiei. A fost colecţionat cu pasiune de către amatorii de artă occidentali, care au descoperit prin intermediul operelor sale lumea exotică a Japoniei. Viu admirat pentru forţa desenului şi culorile vibrante, a inspirat pictori impresionişti şi postimpresionişti, care i-au copiat gravurile în picturile lor.

Din ansamblul de gravuri aflate în colecţiile MNAR au fost selectate exemplarele cele mai valoroase ca realizare artistică şi calitate a imprimării. Ele ilustreazã cîteva dintre temele predilecte la Kunisada: imagini cu femei frumoase, scene de teatru, portrete de actori, lucrãri inspirate din literatura, istoria şi legendele Japoniei. O secţiune specialã este dedicatã lucrãrilor care îl prezintã pe Genji/Mitsuuji, personaj literar ilustru în epocã. Expoziţia cuprinde de
asemenea un set de gravuri create în colaborare cu marele peisagist Utagawa Hiroshige (1797-1858).

--
Maria-Valentina Iancu

1. Kunisada Utagawa, Spectrul,1852. În imagine este reprezentat poetul Fujiwara no Toshiyuki Ason în chipul fantomei lui Rui no Hitodama. Lucrarea face parte din seria Mitate Sanjurokkasen no Uchi ( Treizeci şi şase de poeţi imaginari)

// în câteva zile voi reveni cu celelalte articole, care conţin temele promise, eşalonate pentru fiecare clasă.

prof. Bogdan Teodorescu